Interviu tetatet: Dan Lungescu
O noua saptamana, un nou interviu tetatet. Saptamana trecuta am stat de vorba cu Rodica Obancea. De aceasta data l-am luat la intrebari pe Dan Lungescu.
In primul rand felicitari, esti cel mai bine cotat utilizator tetatet din punct de vedere al raspunsurilor date la intrebari. Ai primit de 107 ori nota maxima in acest an. De unde energia pentru aceste raspunsuri elaborate?
Multumesc pentru felicitari! Habar n-aveam de notele primite. Din pacate, asta inseamna ca nici nu stiu care sunt raspunsurile primite bine. Oricum, raspunsurile elaborate nu sunt rezultatul spontaneitatii, ci vizeaza chestiuni care ma preocupa (chiar obsedeaza), la care ma gandesc, despre care citesc si pe care le discut (inclusiv cu studentii, in timpul cursurilor) de un car de ani: puterea, importanta diferentelor de statut, leadershipul, managementul, comportamentul uman, mentalitatea, scoala etc. Deci nu am facut decat sa ma repet, ca orice profesor care se respecta.
Ce trebuie sa stie utilizatorii tetatet despre tine? (inclusiv cele mai importante realizari in cariera)
Nu prea cred ca merita sa se stie multe despre mine. Si nici n-am realizari importante. Sunt profesor (lector universitar), predau discipline de management la Stiinte Economice (UBB Cluj-Napoca), am 36 de ani, sunt ardelean (o mare nerealizare: n-am invatat limba maghiara). Preocuparile mele le-am insiruit ceva mai sus. O alta mare iubire a mea a fost statistica, si a lipsit extrem de putin sa fiu acum profesor de statistica (o mare nerealizare: am pierdut contactul cu aceasta stiinta). Sunt un iubitor al civilizatiilor germanice, cu tot ce inseamna acest lucru (o mare nerealizare: cu exceptia englezei, n-am invatat vreo limba germanica). Imi indemn studentii sa citeasca literatura de specialitate din America, mai degraba decat din Romania. Imi place mult mai mult sa citesc decat sa scriu (chiar daca nu se vede prea usor legatura cu propozitia anterioara, ea este una foarte stransa). Sunt un iubitor al descarcarii de lucrari de specialitate de pe internet (si de filme sau muzica, dar nu recunosc acest lucru). Imi place la nebunie sa-l ascult pe Andrei Plesu. La fel si pe C.T. Popescu, Tudor Octavian, Aurora Liiceanu si (destul de multi) altii; nu sufar persoane precum Mircea Badea sau Victor Ciutacu – nu sufar marlania, ironia gratuita si discursul tendentios. Ma enerveaza cei pe care ii enerveaza prostia – eu as include dreptul la prostie printre drepturile fundamentale ale omului.
Am avut o rubrica intr-un saptamanal sportiv, numita „rubrica habarnistului”. Important nu-i ca am avut acea rubrica, ci faptul ca i-am pus acel titlu – cred ca fiecare dintre noi ar avea mai mult de castigat daca si-ar da seama, din cand in cand, ca are de invatat, ca nu este el marele cunoscator. Iubesc exprimarea corecta in lima romana (sau in oricare alta limba) – nu suport nici reactiile negative impotriva imprumuturilor lexicale necesare, nici murdarirea limbii cu elemente nejustificate.
Nu suport rasismul, xenofobia, misoginia si alte forme de discriminare.
Raspunsurile inteligente nu sunt singurul tau punct forte. Citim cu interes blogul tau. Ce te-a motivat in scrierea postului “5”, primit atat de bine de catre comunitatea tetatet?
Hmm… mi-e teama ca n-ar trebui sa raspund onest, la obiect.
N-am mai scris pe blog de luni intregi. De fapt, nici nu vreau sa am un blog – nu consider ca am ceva de spus, sistematic, care sa fie cititi de altii. Sincer, l-am facut doar pentru a incerca sa maresc traficul pe acest site. Dupa care mi-am dat seama ca ajut, de fapt, cu orientarea siteului inspre „trivia”, asa ca l-am abandonat. Postarea „5” am facut-o din acelasi motiv, sa particip cum pot la retinerea lumii aici. De fapt, m-am autoplagiat. Adica am copiat aici, modificat, un text pe care l-am scris pe un alt forum, dupa prea multa bere – pe acel forum se ajunsese ca toate topicele sa fie de cearta, asa c-am scornit rapid ceva care sa detensioneze atmosfera.
Cum ai ajuns pe tetatet?
Mi-a spus sa intru aici Emil Crisan (suntem colegi de catedra si colaboratori).
Ce impresie iti face tetatet?
Buna, ca doar de-aia intru aici, dar as dori sa gasesc aici mult mai multe discutii si pareri din partea celor care se pricep. Am mai spus-o si cu alte ocazii, cred ca doar in domeniul resurselor umane s-a ajuns la ce-mi imaginez eu c-ar trebui sa fie tetatet. Dar imi dau seama ca poate ma insel, nu cunosc discutiile din grupuri, vad mai mult ce se discuta în categoria „intrebari”.
Cum te ajuta tetatet? (networking, recrutare, documente etc)
Nu eu trebuie sa fiu intrebat. Adica eu caut aici doar opinii. Presupun ca tetatet este bun pentru networking, insa nu ma intereseaza pe mine asa ceva (mai ales ca sunt foarte ne-sociabil). Cu recrutarea, iarasi, n-am nicio legatura. Iar documentele mi le iau din alte locuri. Sa fiu bine inteles: nu consider ca tetatet n-ar fi de ajutor din acele puncte de vedere, atata doar ca pe mine nu ma intereseaza acele lucruri (deci, din aceasta perspectiva, eu nu sunt in segmentul tintit de tetatet).
Care sunt acele intrebari/discutii la care ai participa cu placere?
Orice discutii din domeniul managementului, dar nu numai. Am zis mai sus ce domenii ma atrag. Mi-ar mai placea orice tine de gestionarea imaginii (vezi primele doua intrebari de la punctul 9).
In ce directie crezi ca ar trebui dezvoltat site-ul?
Inspre orice inseamna profesionism. Sau profesionalism. Inspre discutii mai aprofundate. Inspre atragerea (cooptarea) de personalitati recunoscute. Inspre dezvoltarea unor cercuri de MRU, marketing etc. Mi se pare ca postarea unor documente este prea „seaca” – cred c-ar fi mai bine sa fie postate doar in cadrul unor discutii (asta in principiu, probabil ca n-ar fi ceva realizabil practic). Inspre prezentarea greselilor care se fac in practica (sau chiar in teorie).
Care este intrebarea ta pentru userii tetatet?
Raspundeti aici la intrebarea spatamanii. Dupa cum v-ati obisnuit, cel mai bine cotat raspuns este rasplatit cu 30 de puncte de influenta. Succes si multumim Dan.
Cuvinte cheie concurs, intrebare
Postat in categoria evenimente, Interviuri tetatet
RSS FEED
Trebiue sa fac o marturisire, cu speranta ca voi fi pe jumatate iertat: trec foarte rar pe strada „tetatet”, din pacate. Sunt si nou in cartier, nu prea cunosc lumea … Am intrat foarte putin in case, mai mult din ce prind pe drum.
Astazi am vazut ceva ce nu inteleg. Afirmi ca nu poti sa suferi persoane ca Mircea Badea si ca Victor Ciutacu. Nu despre ei vreau sa ma pronunt. Esti un om ocupat, cu timpul liber dramuit. In momente de ragaz, sunt sigur, te intalnesti cu ceilalti.
Pentru a cunoaste oamenii, pentru a-i pune la buni sau la rai, trebuie ceva timp. De regula, pentru a „nu suferi” pe cineva, acesta trebuie sa ma supere mai mult timp, deci trebuie sa-l suport in preajma mea sau sa ma suport in preajma lui. De ce? Deoarece …
In cazul celor doi, de ce ar trebui sa-i suporti? Doar ca sa nu-i suferi?!
e ca în cazul manelelor sau telenovelelor: nu trebuie să le ascult/vizionez prea mult pentru a hotărî că nu-mi plac.
e, de fapt, ca în cazul tuturor lucrurilor care nu ne plac – nu cred că-i nevoie să stau ceva timp în prezența unor asasini plătiți pentru a considera asasinii plătiți ca fiind “răi”.
în cazul lui Badea sau Ciutacu, a ajuns să-i aud de câteva ori, de fiecare dată nefăcând altceva decât să arunce cu noroi.
în rest, îi aud uneori când zappez, îi văd uneori citați pe diferite bloguri/forumuri.
un exemplu de astăzi din Ciutacu:
« Dacă mai aud pe cineva cu grija noastră faţă de soarta românilor de la Chişinău, îl scuip între ochi! E valabil şi pentru cei care propăvăduiesc necesitatea democratică de a da unora care tăiesc în afara graniţelor dreptul de a decide soarta celor care trăiesc înlăuntrul aceloraşi graniţe »
Judecatile se emit foarte usor. De aceea cred ca sting muzica din masina cand raspund la telefon, si nu neaparat din respect pentru cel cu care vorbesc. Asta spune multe, cred. Despre mine, in mod categoric.
Apropo de asta, scriu aici sa testez blogul, nu ca mi-ar pasa in vreun fel.